„Du-mă val de dor unde nopțile nu dor!”

Acasă nu înseamnă întotdeauna un loc unde te retragi după o zi încărcată. E mai degrabă un sentiment, o emoție, un loc unde teama și vulnerabilitatea dispar. Un loc în care începi să construiești povești. Povestea unui azi, a unui mâine, povestea mea, a ta… povestea noastră.

Am încercat să construiesc de mai multe ori un astfel de loc. Am încercat și s-a năruit.
Am vrut să scriu povești care nu mai fusese spuse, dar undeva toate ideile s-au pierdut într-o negură de ceață.
După care am început să construiesc niște ziduri înalte în jurul meu. Atât de înalte încât abia se mai văd razele soarelui. Am vrut să mă protejez de toate săgețile care mi-au perforat trupul și sufletul, de toate răutățile lumii. Pereții sunt reci. Atât de reci încât nici căldura sufletului nu mai reușește să-i mai încălzească.

Azi e una din acele zile în care oboseala mea nu e cauzată de lipsa somnului, ci de greutatea gândurilor care mă îndeamnă să dărâm zidurile înalte și să încerc să construiesc o casă cu povești noi.

„Du-mă val de dor unde nopțile nu dor,
Du-mă… du-mă acasă”
#WeShouldStayForeverHappy 🎈

Sunt „Cosmos”

Să vă spun o scurtă poveste despre mine. Cei care mă cunosc, știu că sunt un om simplu, extrem de simplu, dar în același timp complicat. Complicat, în maniera în care trebuie să știi cum să mă abordezi. A trecut acea vreme în care coboram la un alt nivel doar poate, poate, ceea ce văd nu e și în esență.

Viața nu mi-a dat prea multe bucurii, dar nici nu m-a lăsat uitării. Nu sunt un om norocos, dar totuși mă bucur de niște frânturi care-mi umplu sufletul de senin și liniște fix în momentele în care am cea mai mare nevoie. 

Recent, în urma unui concurs, am câștigat o invitație la lansarea albumului „Cosmos”, semnat Irina Rimes (Râmeș).

Aseară (3 dec. 2018), a avut loc evenimentul, iar la acesta au participat și câteva nume din industria muzicii și a entertainment-ului românesc. Surpriza serii, după cei care au deschis concertul, a fost celebra „Meryl Streep a României”, Doamna Maia Morgenstern, care a recitat trei poezii din repertoriul artistei.
Am să vă las aici câteva versuri, atât cât am apucat să-mi notez:

Tu nu vei ști ce spun, atunci când tac.

Tu nu vei ști pe unde sunt, ce fac.

Tu nu vei ști când eu te voi chema…

Tu nu vei ști când eu te voi uita!

Eu nu-ți voi spune când îmi va fi dor

Și crede-mă, să tac nu mi-e ușor.

Și când mă va durea…eu nu te-oi mai striga.

Irina Rimes, „Tu nu vei ști!

Perioada asta și pasiunea mea pentru Irina Rimes îmi aduce aminte de acum 10-11 ani, când am început să cresc, să văd și să simt lumea cu alți ochi și cu alte sentimente. Pe-atunci eram cucerit de muzica Rihannei, care pentru mine are mereu păstrat un loc în suflet. Am apreciat la ea frumusețea pe care o emană, încrederea pe care o are în forțele proprii și ascensiunea rapidă pe care a avut-o.
Când vorbesc de Irina, mă gândesc la sentiment. Ea este omul care și-a așezat sufletul pe hârtie și a început să-și cânte of-ul, pe care adesea îl identificăm și în personalitatea noastră.
Nu știu cu care din piesele ei mă identific mai mult, pentru că majoritatea celor pe care le am salvate în playlist, stârnesc o anumită emoție în mine, dar dintre cele pe care le-a lansat cu ocazia albumului și pe care nu le știam mi-au plăcut tare „Dorule” și „Băiatul meu frumos” 

Albumul-Carte va fi disponibil în librăriile Cărturești începând de vineri, 7 decembrie. Până atunci îl puteți achiziționa/asculta în rețelele de streaming muzical (Apple Music, Spotify etc).
Nu uitați, #WeShouldStayForeverHappy  

Timpul seamănă unui puzzle care vrea să deseneze la nesfârșit!

Cât de naivi suntem noi oamenii, uneori, atunci când ne lăsăm cuceriți de mrejele iubirii. Suntem captivați de vorbe care, de cele mai multe ori, se pierd în neant! Dar cu toate astea, credem că nu toți suntem la fel, că fiecare dintre noi are o poveste de spus.
Ne îndrăgostim ușor! Și poate pe cât de repede se întâmplă acest lucru, pe atât de greu ne revenim atunci când lucrurile nu mai funcționează! Continuă lectura

De ce-ai plecat?

Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am citit, după ce am închis ușa casei tale.

Există un pumn imaginar -în interior- care-ți strânge inima de fiecare dată când vrei să te deschizi. Ți-e teamă! Ți-e frică! Ești pierdut! Dar îți faci curaj, te ridici și îți vezi de drum!
Îți trasezi noi direcții, îți croiești noi sensuri ale vieții, te complaci unor situații care te duc cu gândul la alte lucruri! Și tot asa… Continuă lectura

Răspunsuri pentru întrebări „fără răspuns”

Pe tot parcursul călatoriei noastre pe lumea asta nu facem altceva decât să (ne) căutăm!
Suntem măcinați de gânduri pe care, ulterior, le transformăm în frustrări. Și uite așa, trece timpul pe lângă noi .
Căutăm răspunsuri la întrebări „fără răspuns”, care nu fac altceva decât să ne întunece mintea, pentru ca -mai târziu- să știm de ce lucrurile s-au întâmplat ca atare.

f8c0440235b873a961f4826cdf9bc456  Anul acesta va fi unul , sper eu, personal! Prin urmare, îmi propun să spun „La revedere!” momentelor în care am fost în încurcătură și greșelilor pe care le-am făcut de-a lungul drumului, chiar dacă oamenii vor vedea în mine fix ce-și vor dori să vadă.
Să nu uităm că realitatea mea e diferită de realitatea ta și a multora!
Au fost situații constructive prin care am învățat să cresc.

Voi lăsa la o partea temerile. Acele temeri care m-au oprit să mai visez, să încerc și să-mi continui viața.

De la o zi la alta, de la un om la altul înveți să spui „La revedere!” atunci când e necesar. Și de cele mai multe ori, e bine să nu mai acorzi o a doua șansă. O a doua șansă nu presupune altceva deccât o schimbare pe termen scurt, după care lucrurile vor reveni la mersul lor anterior. Știți voi, „Vulpea-și schimbă blana, dar năravul, ba!”

Toate aceste lucruri sunt o parte dintre mijloacele care conduc către o așa-zisă fericire, care presupune ceva diferit pentru fiecare om în parte.
Pentru mine, ea presupune a fi împăcat și mulțumit cu mine însumi și cu viața pe care o am!
Ceilalți, probabil încă sunt în căutarea „Eu-lui” care să-i definească!

Pe curând!

#WeShouldStayForeverHappy!

Trei lucruri

Bună seara!

Mai sunt cam vreo două ore și începe o nouă sesiune de muncă, cu aceeași rutină, și cu figuri mai mult sau mai puțin familiare! E cam târziu pentru a avea mintea limpede, de aceea vreau să-mi revărs puțin din „filmul” imaginației. Continuă lectura

Furtună în priviri, deșert în suflet

Astăzi vreau să vorbesc despre oameni, despre lumea mea, a ta și a celorlalți, despre realități.

Atât de multă furtună se vede în ochii tăi și atâta deșert în suflet, încât aș zice că nu te recunosc. Și cu toate astea nu mi se pare nimic nefamiliar.
Zici că nu te mai doare, că de azi lași armele jos și îți vezi de mersul lucrurilor. Spui că înțelegi! Ce anume??? Sau poate e doar una dintre „figurile tale de speech”.
Ai sufletul atât de sec… nu mai transmite nimic, decât o dâră de posesivitate și de dorință de a mă ști acolo, nici al tău, dar nici al altcuiva… mai bine al nimănui. Arde, mocnește, se usucă înăuntru-ți!
Ce nu vei înțelege, nici tu și nici ceilalți e că lumea mea e diferită de lumea ta… realitatea mea e diferită de a ta și a celorlalți… Nu vei avea cum să o înțelegi dacă nu o vei trece prin filtrul rațiunii și al sentimentelor. Va rămâne doar un lucru pe care l-ai înțeles.

Cât despre mine, te asigur că voi fi bine, chiar și atunci când îmi va fi rău sau când voi fi incomplet, cu sufletul pansat sau cu cicatrici pe el. Căci tu m-ai învățat că pentru a iubi cu adevărat trebuie să fii dispus să cazi, să arzi, să fii distrus, ca mai apoi să renaști și să te bucuri de eternitatea ființei care are în interiorul ei cealaltă jumătate a sufletului tău.

by