Furtună în priviri, deșert în suflet

Astăzi vreau să vorbesc despre oameni, despre lumea mea, a ta și a celorlalți, despre realități.

Atât de multă furtună se vede în ochii tăi și atâta deșert în suflet, încât aș zice că nu te recunosc. Și cu toate astea nu mi se pare nimic nefamiliar.
Zici că nu te mai doare, că de azi lași armele jos și îți vezi de mersul lucrurilor. Spui că înțelegi! Ce anume??? Sau poate e doar una dintre „figurile tale de speech”.
Ai sufletul atât de sec… nu mai transmite nimic, decât o dâră de posesivitate și de dorință de a mă ști acolo, nici al tău, dar nici al altcuiva… mai bine al nimănui. Arde, mocnește, se usucă înăuntru-ți!
Ce nu vei înțelege, nici tu și nici ceilalți e că lumea mea e diferită de lumea ta… realitatea mea e diferită de a ta și a celorlalți… Nu vei avea cum să o înțelegi dacă nu o vei trece prin filtrul rațiunii și al sentimentelor. Va rămâne doar un lucru pe care l-ai înțeles.

Cât despre mine, te asigur că voi fi bine, chiar și atunci când îmi va fi rău sau când voi fi incomplet, cu sufletul pansat sau cu cicatrici pe el. Căci tu m-ai învățat că pentru a iubi cu adevărat trebuie să fii dispus să cazi, să arzi, să fii distrus, ca mai apoi să renaști și să te bucuri de eternitatea ființei care are în interiorul ei cealaltă jumătate a sufletului tău.

by

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s