„Du-mă val de dor unde nopțile nu dor!”

Acasă nu înseamnă întotdeauna un loc unde te retragi după o zi încărcată. E mai degrabă un sentiment, o emoție, un loc unde teama și vulnerabilitatea dispar. Un loc în care începi să construiești povești. Povestea unui azi, a unui mâine, povestea mea, a ta… povestea noastră.

Am încercat să construiesc de mai multe ori un astfel de loc. Am încercat și s-a năruit.
Am vrut să scriu povești care nu mai fusese spuse, dar undeva toate ideile s-au pierdut într-o negură de ceață.
După care am început să construiesc niște ziduri înalte în jurul meu. Atât de înalte încât abia se mai văd razele soarelui. Am vrut să mă protejez de toate săgețile care mi-au perforat trupul și sufletul, de toate răutățile lumii. Pereții sunt reci. Atât de reci încât nici căldura sufletului nu mai reușește să-i mai încălzească.

Azi e una din acele zile în care oboseala mea nu e cauzată de lipsa somnului, ci de greutatea gândurilor care mă îndeamnă să dărâm zidurile înalte și să încerc să construiesc o casă cu povești noi.

„Du-mă val de dor unde nopțile nu dor,
Du-mă… du-mă acasă”
#WeShouldStayForeverHappy 🎈

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s