La mulți ani, Ella!

Dragă Ella,

Astăzi am decis să încerc ceva nou pentru a-ți transmite gândurile mele față de tine ca om! Gânduri pe care oricum tu le știi, dar consider că ar fi bine să ți le amintesc, din nou!
Pentru că în fiecare an ne este dată o zi specială pentru fiecare dintre noi, vreau să știi că tu ești specială în fiecare zi, și nu doar pentru mine, ci și pentru cei pe care  îi ai alături!

De aceea îți spun tradiționalul la mulți ani! Nu ani perfecți, ci ani frumoși care să te apropie tot mai mult de ceea ce contează cu adevărat! La mulți ani înconjurată de tot ceea ce e bun! Îmi doresc pentru tine să crești frumos, să te îndrepți spre direcția pe care o consideri corectă și să faci pentru tine ceea ce te îndeamnă rațiunea!

Gânduri bune!

Cu drag și cu mult dor,

Vicol!

Timp… încotro mergi?!?

Și dacă e ceva de care să mă tem, acel ceva se numește TIMP…

Tim453353pul ăsta care, uneori ne apasă cu greutatea lui pe umeri.
Ne naște semne de întrebare, ne ia amintiri și, uneori, și oameni la care ținem.
Câteodată, e chiar dureroasă treaba asta. Seara, când mă „adun” acasă, îmi adun și gândurile cu mine și într-un joc juvenil de „creație” îmi implementasem în minte agenda unei săptămâni de lucru. Prea greu nu mi-a fost. A fost suficient să schițez o singură zi din săptămână și apoi să o trag prin indigo. Fiecare zi îmi aduce aceleași lucruri, aceleași figuri… poate doar câteva situații diferite, care să nuanțeze și să deosebească o zi de cealaltă.

Majoritatea dintre noi ne gândim la viitor. Evit să o mai fac. Pe lângă faptul că aduce un plus de „speranță” la ceva mai bun, vine la pachet și cu eternitatea, cu sentimentul de a fi dat uitării… pentru că în lumea asta suntem doar niște călători. Niște călători prin lume, prin sufletele unor oameni și cam atât. Nu luăm nimic cu noi, nici măcar imaginea locurilor pe care le-am vizitat sau imaginea oamenilor la care am ținut. În schimb, lăsăm loc de câteva lacrimi și puțină durere în suflet.

Timp… încotro mergi? Ce-ai la pachet pentru mine?

Și totuși e liniște

E liniște și e ceață totală în mintea mea. Gândurile-mi sunt împrăștiate în toate zările. Încerc să găsesc bucăți din mine, pierdute parcă-n alte lumi.

tumblr_n0be8bav691t5mht1o1_500

Câteodată am impresia că nu-mi găsesc locul. OI bună perioadă de timp am stat retras și încă continui să o fac. Nu mă simt pregătit să mă arunc în mulțime. Mă simt sufocat de agitația din jur și de gândurile acelor oameni pe care cândva i-am numit prieteni. Gânduri care ridică niște ziduri imense între lumea mea și lumea lor.
Lumea mea e plină de zâmbet, respect, înțelegere  și admirație. Lumea lor e aspră, ranchinoasă și preferă să vadă mereu paiul din ochiul celuilalt. Lumea mea pare a fi una alb-negru, dar e plină de culoare -în suflet, gânduri și în zâmbet…

Ce repede trece timpul sau mai degrabă noi trecem prin timp…pierduți, îngândurați, iar uneori și fericiți, dar mereu grăbiți.

Adele-Hello

Dacă privesc retrospectiv, nu am schimbat nimic din valorile pe care mi le-am clădit și în jurul cărora am ajuns „eu cel de azi”. Poate am schimbat doar câteva figuri și am făcut loc în suflet unor oameni. Oameni de la care am învățat că orice ai face în ochii lor rămâi același.

„Cândva ai fost tot ce aveam nevoie”

Pe măsură ce ajung să cunosc mai mulți oameni, cu păreri și concepții diferite, privesc retrospectiv textele postate și îmi dau seama cât de mult am crescut. Mi-am păstrat aceleași valori, numai că am încercat să le aduc îmbunătățiri pe măsură ce m-am lovit de situații care mai de care… situații care pentru un anumit moment m-au afectat sau m-au făcut să mă simt mic.

liar

De fiecare dată când te simți trădat și mințit îți dai seama cât de laș este omul cu care ai avut de-a face. Personal, după ce conștientizez aceste lucruri mă bucur că nu m-am lăsat influențat de ceea ce aparent ai fi numit „perfecțiune”. Una deghizată și cosmetizată să te atragă în mrejele ei, să te facă să crezi că nimic nu mai funcționează în jur. Dar cum spuneam ajungi să cunoști concepții și atunci nu e suficientă numai frumusețea fizică, ci și cea interioară. De fapt, ăsta ar trebui să fie lucrul primordial când pornești la drum într-o nouă călătorie.
Se spune că ceea ce nu trăim la timp, nu trăim niciodată. Într-adevăr, așa este, dar depinde cu cine și, mai cu seamă, cine mai este implicat în această trăire! :)) Îmi vine a râde când mă gândesc câteodată la cât de ieftini ajungem în privirile celorlalți. E acel moment în care nici nu te obosești să-ți întorci privirea. E acel moment în care intervine apatia și îți spune, „Băiete, ai mai multe chestiuni importante de făcut decât să-ți pierzi timpul gândindu-te la cineva care nu și-a câștigat meritul”. Și așa este, intervine, totodată, automotivarea și gândul că deschizi un nou capitol din viață, pe care-l vei scrie cu măiestrie și cu mai puține greșeli, pentru că ți-a fost de ajuns ca cineva să „șmotruiască” cu tine.

Sunt conștient că de fiecare dată balanța se află într-un echilibru care, dacă stăm puțin și analizăm situația, este unul real. Fie că-ți merge bine într-o direcție și mai puțin în alta, ăsta pare a fi mersul lucrurilor.
„O mână spală pe cealaltă!”

Nephilim sau despre cum au rătăcit îngerii printre oameni

Există atâtea teorii cu privire la etimologia cuvântului „Nephilim”, dar întotdeauna mi-a plăcut cea referitoare la ideea căderii îngerilor printre oameni. De fapt, ce sunt acești Nephilimi?

Nephilim

După ce au fost creați oamenii, au fost îngeri care s-au îndrăgostit de aceștia, iar progeniturile care s-au născut din această uniune se numesc Nephilimi. În opoziție, ar semnifica ideea de „nefiu” sau cea Luciferică.
Pentru mine, ideea de Nephilim mă duce cu gândul la acei oameni care au anumite calități, care au un suflet extraordinar și exprimă ideea de puritate morală.
Cred, lăsând la o parte orice formă de modestie, că fac parte din această categorie. Mereu m-am gândit la binele celor de lângă mine, mai presus de al meu. În orice acțiune m-am implicat, am încercat să ofer ce e mai bun, pentru că așa am fost crescut și educat. Să ascult, să respect, să-mi pese, să am grijă ce impresie fac despre mine. Da, impresia pe care o lași oamenilor este foarte importantă, oricât de neinstruiți sau lipsiți de simț civic ar fi.
Oricum, sunt ani buni de când am mers pe premisa de a schimba puțin lucrurile, fie că vorbim de cele personale, fie că vorbim de cele ale apropiaților. Nu mă refer la a dirija omul ca pe-o marionetă, ci la felul în care jonglezi cu o situație. Cum tratezi un subiect, cum pui problema, atât prin prisma ta, cât și a celuilalt. Pentru că, vedeți voi, dacă majoritatea am avea abilitatea de a ne pune și în ipostaza omului din față noastră și a înțelege de ce a dorit să procedeze asemenea, am simplifica cu mult lucrurile și nu ne-am mai învârti într-un cerc, repetând aceleași greșeli. Am putea vedea mult mai repede unde e problema și am ști cum ar trebui să procedăm; s-o extirpăm sau să o tratăm.
În fine, încă mai cred în ideea de oameni frumoși sufletește, oameni care chiar pot fi buni. Personal, nu am întâlnit mulți, dar ei au reușit să-mi înfrumusețeze lumea mea, dăruindu-mi puțin din a lor.

Iar ca să înțelegeți mai bine ce înseamnă să fii un „Nephilim”, vă invit să urmăriți filmul „The best of me”. O capodoperă din punctul meu de vedere. Și, desigur, în clipul lui Ed Sheeran, „Give me love”, este prezent un Nephilim.

Gânduri în miez de noapte și-un zâmbet tâmp în colțul gurii

Îmi trec atâtea „filme” prin cap, atât de multe că nici nu știu la care să mă opresc. Dar pentru că sunt ca vremea, când iese soarele mă înveselesc și eu sau am o stare de bine, mă rezum la această minunată zi ce are ca simbol internațional ziua fericirii. Încep să depăn amintiri, să fac „inventarul” oamenilor pe care-i port în gând zi de zi.

happy-moments

Îmi place foarte mult cum sună expresia din limba engleză „Share moments” și nu știu de ce. Desigur, mi-ar plăcea ca întreaga mea existență să fie constituită din astfel de lucruri, pentru că atunci când mă gândesc la împărtășit de momente, mă gândesc la lucrurile frumoasă care ne încântă ori de câte ori ne gândim la ele. Pentru că unele momente sunt frumoase, alte și mai frumoase, iar cele din urmă merită să vorbești despre ele.
Desigur, cursul vieții nu este presărat numai de momente, ci și de evenimente. Dar acesta este un alt capitol despre care nu prea vreau să vorbesc, sau în mod cert nu mi-ar face plăcere.
Că tot spuneam în deschiderea postului că fac inventarul oamenilor, îmi aduc aminte cu drag de acei oameni, pe care-i pot număra pe degetele de la mână (nu-mi sunt suficiente altele). Trebuie să recunosc că mă mândresc de fiecare dată când vine vorba despre ei. În construcția personalității lor au instituite anumite valori care, așezați ca niște piese de puzzle, definesc construcția caracterului, hai să nu-i zic perfect,care mă motivează. Am evitat să-l numesc perfect, pentru că termenul în sine este privit diferit de la un om la altul.
Ceea ce-mi place foarte mult, e faptul că sunt constant și că oamenii pe care i-am considerat potriviți mediului meu mi-au rămas alături, chiar și după ani buni și distanțe mari.
În încheiere, pentru astăzi (și nu numai) am un task important pentru fiecare dintre noi: Vă rog să nu vă uitați zâmbetul acasă și, de asemenea, să aduceți puțină culoare pe chipul cuiva!
Zi fantastică să aveți!

Voluntarii MAV – SNSPA sau altfel spus, cum să învățăm să fim buni necondiționat cu ceilalți!

Poate că în vreme ce unii își însumează averile, eu îmi adun entitatea de oameni cu care plec la drum zi de zi. Astăzi, m-am gândit la ai mei colegi de la masterat și la acțiunea lor pe care au întreprins-o recent. Din pricina timpului ambiguu și limitat nu m-am putut implica, dar mereu am vegheat (când am avut ocazia) din umbră ideile lor.
Îi admir! Când am picat în acest colectiv, am pășit cu teamă din pricina perspectivelor de a percepe pe cineva nou, dar nici nu a trecut mult timp și am început să mă simt ca făcând parte din familie. Ce să mai, un colectiv tare CALD și PRIMITOR!
10697266_889207894424147_1843765366904424808_o
După cum vă spuneam, recent au demarat o campanie de voluntariat prin care și-au propus să le ofere suport copiilor de la Centrul de Plasament „Sf. Iosif”, oferindu-le obiecte de mobilier pentru a putea sta toți la masă și nu a mânca pe rând, după cum le era obiceiul. Au obținut susținerea de la o companie de mobilă, iar în schimb și-au oferit suportul ajutându-i la împachetatul cadourilor, mizând pe premisa că orice lucru se obține prin muncă.
1620509_892502104094726_7205063778210122294_nMai apoi, au mers în librăriile Cărturești, unde au lăsat o sumă de bani și un bilețel în cărțile pe care ei le-au ales, cărți care, ulterior, au fost găsite. Dovadă stă în mesajele primite pe pagina de Facebook.
Proiectele lor nu se opresc aici, așa că dacă îi veți întâlni nu ezitați să le oferiți suportul sau să vă alăturați acestui grup. Sunt oameni faini și e păcat să lăsăm să treacă timpul în vanitate pe lângă noi.

Și poate că voluntariatul încă nu este recunoscut ca activitate profesională, dar în mod sigur, în cazul de față, reprezintă o mulțumire sufletească.

Pe această cale, vreau și mă simt nevoit să le mulțumesc pentru gândurile, suportul și felul lor de a fi și să le doresc succes și realizări cu carul în tot ceea ce-și propun
P. S. MAV, suntem ceea ce iubim, ceea ce gândim și ceea ce ne dorim să vedem în ceilalți! Și la urma urmei, toți ne aflăm  „sub aceiași stea”!

„When your heart becomes a million different pieces…”

Cred că este primul text căruia îi plasez un titlu în engleză, deși relatez în română. În fine, ca idee, nu găseam metafora potrivită pentru a descrie mai bine ceea ce urmează să relatez.

Se spune că un rău nu vine niciodată singur. Și indiferent de natura acestuia, ești afectat. Suntem oameni și pretindem de cele mai multe ori că ne putem oferi suportul moral și afectiv (deși nu e o regulă) unul celuilalt. Nu întotdeauna se întâmplă asemenea și mulți dintre noi, implicit eu, am fost părtași unor astfel de evenimente.

words_hurt_by_lissy1605-d4ul0tv

E un pic trist când oameni care îți recunosc starea chiar și atunci când oftezi îți aruncă în nas niște lucruri pe care nu și le însușesc și, totodată, nu și le asumă până la capăt. E și mai trist ca atunci când vine vremea să pui în balanță părțile pozitive și pe cele negative ca să poți lua o decizie și devii confuz, gândindu-te că poate lucrurile pot lua un alt parcurs. Dar în mod sigur, cel mai trist lucru cu putință e atunci când, deși ești înconjurat de oameni, te simți al nimănui.
Astăzi, pentru a nu știu câta oară m-am ridicat, m-am șters de praf și am pornit din nou la drum. Și culmea, nici bine nu am pornit că „poc”, mi-am mai luat o palmă. Și uite așa, am ajuns să mă simt împrăștiat în milioane de bucăți și să încep să mă culeg, să pun piesă cu piesă  și să redevin EU.
Mmm… E acel sentiment când devii partiții și nu mai știi ce simți sau ce anume ar trebui să simți. Mulți mă vor condamnă pentru superficialitatea cu care tratez pentru început oamenii, dar tot din pricina lor am devenit așa. Și nu-mi cer osândă, căci „niciodată o greșeală, întotdeauna o lecție”. Una care parcă nu se mai termină și care mă supune unei evaluări continue. Am noroc de faptul că mizez pe impresia că lucrurile sunt echilibrate, că deși pe un anumit aspect nu excelez, pe altul poate sunt brav. Și trebuie să recunosc că-i cam așa, cel puțin în ceea ce mă privește.

Pe această cale, încă o dată țin să le mulțumesc mentorilor care mi-au călăuzit drumul și care, prin propria-i lor prismă mi-au împărtășit din experiența lor.
P.S. De preferat e să nu lăsăm anumiți factori să ne umbrească ziua, de aceea vă doresc o zi superbă de Duminică, cu multe zâmbete și cu mulți oameni bravi care să vă merite! Și nu uitați să aduceți un zâmbet pe chipul cuiva!

Și ca în orice postare, vă las și o melodie specifică. Enjoy! 🙂

Dorințe…

Privesc cerul și mă gândesc la toți oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului, la toate locurile pe care le-am vizitat și la toate lucrurile care mi s-au întâmplat. Și deseori mă întreb cum ar fi dacă aș îmbrăca rolul altcuiva, dacă aș avea câte ceva din ceea ce au alții, iar eu nu (cel puțin așa obișnuiam)?!?

forgotten-wishes-beata-czyzowska-youngDe cele mai multe ori, aparențele înșeală și de fiecare dată ne grăbim să punem etichete pe seama cuiva și a acțiunilor sale, că deh, așa e firea umană. În schimb, niciodată nu acordăm câteva secunde pentru a ne transpune (ipotetic și imaginar) în locul lui pentru a vedea dacă confortul pe care îl afișează reprezintă un stil de viață sau doar este generat fragmentar, iar iluzia optică pe care o reflectă este doar o mască.

Nu știu cum se face și chiar nu mă interesează, dar nu de puține ori sunt dățile când la finalul zilei, ajuns acasă, îmi fac un răgaz de câteva momente pentru a privi retrospectiv evenimentele din cursul zilei ce tocmai s-a încheiat și pentru a mulțumi acelei Entități Divine pentru toate lucrurile care mi s-au întâmplat, că sunt întreg și că am reușit să mai bifez o pagină din existență.

În cele ce urmează, vă invit să acordați trei minute din timpul vostru pentru a urmări materialul atașat mai jos. Trei minute pentru o morală care poate deschide noi perspective de abordare a lucrurilor cu privire la ceea ce suntem și/sau la ceea ce ne-am dori să fim.

P. S. Nu întotdeauna ceea ce ne dorim este și potrivit pentru noi!